Viziunea Naţională

Puţini lideri români au avut o viziune atât de mare şi de înaltă pentru ţara şi poporul nostru. Puţini oameni au iubit aşa de mult, ţara noastră şi pe toţi românii. Prin mărturia istoriei Părintele Iosif Trifa a demonstrat că merită titulatura de om sfânt al lui Dumnezeu şi de mare lider spiritual al poporului nostru în secolul XX, fiind probabil cel mai iubit preot al ortodoxiei româneşti.

Părintele Iosif Trifa, prin geniala inspiraţie divină, a reuşit să mobilizeze într-o perioadă în care nu era televiziune, internet, iar tiparul şi radio-ul erau la început, mulţimi de sute de mii de români din toată ţara. A inspirat. A trezit conştiinte anesteziate. A schimbat în bine, prin puterea lui Dumnezeu, vieţi, familii, generaţii. A înţeles durerea şi suferinţa neamului. A înţeles pericolul ce vine, prin vicii şi păcate, să distrugă familiile şi sufletul fiecărui român. Şi mai mult, a comunicat cu o inteligenţă extraordinară, pe înţelesul tuturor, adevărurile lui Dumnezeu: iubirea hristică, jertfa de la Cruce, speranţa salvării în Hristos - Fiul lui Dumnezeu, taina pocăinţei şi a naşterii din nou.

Ochiul lui şi gândurile lui străbateau toată România. În inima sa era loc pentru fiecare român. Ne surprinde şi astăzi, la Părintele Iosif Trifa, acea putere extraordinară de sacrificiu izvorâtă numai din iubire, pentru acest vis de la Dumnezeu: mântuirea neamului românesc!

Iată ce spunea cu un mare simţ analitic şi cu o îndrăzneală uimitoare, despre unul din viiciile urâte ale poporului nostru: “Sudalma (înjurătura) este un păcat groaznic. Şi - durere - noi românii îl avem pe tot locul. De la Nistru pîn-la Tisa, înjurăturile răsună pe tot locul. Se poate spune că sudalma este un păcat naţional.” Sibiu, la 10 august 1935, Iosif Trifa, preot - redactorul foii Iisus Biruitorul.”

La începutul anilor 1930 scria, ca un mare trezitor de constiinţă, despre mişcarea de trezire spirituală în poporul nostru, în Biserica noastră sfântă: “Oastea Domnului a luat un mare avânt. Peste o sută de mii de luptători se află în prezent strânşi sub steagul Mântuitorului. Nu este niciun judeţ în ţară unde Oastea Domnului să nu aibă mai mulţi sau mai puţini ostaşi. De la Nistru pînă la Tisa, steagurile noastre fâlfâie cu biruinţă. Suntem în plină înaintare căci cu noi este Dumnezeu.

Noi luptăm, în primul rând, pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor. Mobilizăm sufletele la luptă contra păcatului, contra întunericului şi contra vrăjmaşului diavol. Suntem o trâmbiţă de deşteptare; suntem un vânt de primăvară religioasă.

În rândul al doilea, noi luptăm şi pentru ţărişoara noastră cea nouă şi scumpă. Opt sute de mii de români s-au jertfit pentru cucerirea acestei ţări. Dar vai, avem acum de furcă cu un duşman intern. Ne cuceresc răutăţile şi păcatele; ne biruie stări urâte şi păcătoase care trebuie odată să înceteze.

Noi vrem să cucerim a doua oară ţara aceasta pentru Evanghelia lui Hristos.

Când de la Nistru până la Tisa tot românul se va hotărî împotriva păcatelor, când din Maramureş până la Dunăre şi Marea Neagră tot românul se va aprinde de dorul şi de dorinţa să trăiască o viaţă după Evanghelia lui Hristos; când ţara aceasta se va umple de fronturi şi de ostaşi hotărâţi de luptă împotriva păcatelor; când vom cuceri a doua oară această ţară pentru Evanghelia lui Hristos, atunci - şi numai atunci - am asigurat pe veci viitorul acestei ţări şi al acestui neam.

O, cum s-ar schimba ca prin minune stările din ţara noastră dacă oamenii din ea s-ar hotărî pentru Iisus Hristos! Când şi miniştrii, când şi slujbaşii, când şi plugarii şi cărturarii, când şi săracii şi bogaţii şi cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi s-ar hotărî cu toţii să trăiască şi să lucreze aşa cum spune Evanghelia - atunci îndată s-ar preface ţara noastră cea nouă un Canaan dulce şi plăcut.“ (extrase din cartea Ce este Oastea Domnului, pr. Iosif Trifa)

Viziunea Părintelui Iosif Trifa rămâne şi azi valabilă. Ţara noastră se distruge din interior prin inversarea valorilor morale şi a virtuţilor sfinte, prin decăderea credinţei creştine în Iisus Hristos. Păcatul e legiferat, şi suntem “recunoscuţi” în lume prin numărul mare de avorturi, consum de alcool, divorţuri, case de pariuri şi jocuri de noroc, indiferenţă, corupţie, imoralitate, orfani şi bătrâni abandonaţi, etc. Salvarea credinţei străbune, care restaurează şi înnoieşte sufleteşte pe orice om ce vine cu pocăinţă şi credinţă la Iisus Hristos, e mai de actualitate ca şi în secolul trecut.

Doar aşa vom putea asigura viitorul acestei ţări şi al acestui neam, ba chiar şi al Europei: cucerind ţara pentru Evanghelia lui Hristos, luptând cu păcatul din viaţa noastră şi trăind zilnic credinţa creştină.

 

L.B.